Secretele Succesului

Tata uita – textul din Secretele Succesului ce a uimit

Secretele Succesului scrisa de Dale Carnegie este acea carte ce ne arata cum sa devenim influenti si cum sa ne facem prieteni. Chiar daca a fost scrisa in 1937, aceasta inca este de actualitate.

Poate cel mai cunsoscut „articol” este Tata uita, unde autorul ne spune ca: Parintii sunt tentati, adesea, sa isi critice copiii. Poate te astepti ca eu sa-ti spun ”nu ii critica”. Insa nu voi face acest lucru si nu voi spune decat atat: Inainte de a-i critica citeste una dintre lucrarile clasice ale jurnalismului american ”Tata uita”. A aparut, initial, ca articol de fond in People’s Home Journal. Il redam aici cu permisiunea autorului, asa cum a fost el condensat in Reader’s Digest:

”Tata uita” este unul dintre acele articole care – redactat intr-un moment de sinceritate – atinge o coarda sensibila in atatia cititori, incat devine un articol favorit, mereu retiparit. De la prima sa aparitie, ”Tata uita” a fost reprodus, scrie autorul W. Livingston Larned, ”in sute de reviste si buletine informative, precum si in ziare din intreaga tara. A fost retiparit in maniera aproape la fel de extensiva in multe limbi straine.

Am oferit permisiune la mii de persoane care au dorit sa il citeasca la scoala, biserica si pe podiumurile de sustinere a prelegerilor. A fost difuzat la radio in nenumarate ocazii si programe. In mod destul de ciudat, periodicele facultatilor si revistele liceelor l-au folosit in paginile lor. Uneori, un anumit articol e in mod misterios pe placul tuturor. Cel de fata a fost cu siguranta un astfel de articol”.


TATA UITA de W. Livingston Larnedtext preluat din cartea Secretele Succesului


Asculta fiule: Iti spun acest lucru in timp ce dormi cu o mana sub obraz si cu buclele tale blonde lipite de fruntea umeda. M-am strecurat singur in camera ta. Cu doar cateva minute mai inainte, in vreme ce citeam ziarul in birou, m-a cuprins un val inabusitor de remuscare. Simtindu-ma vinovat, am venit langa patul tau.
Iata lucrurile la care ma gandeam, fiul meu. Am fost nedrept cu tine. Te-am certat in timp ce te imbracai pentru scoala pentru ca abia daca te-ai sters pe fata cu un prosop. Te-am luat la rost pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat la tine furios atunci cand ti-ai aruncat unele lucruri pe podea.

La micul dejun ti-am gasit iarasi cusur. Ai rasturnat diverse lucruri. Ai inghitit hrana pe nemestecate. Ti-ai pus coatele pe masa. Ti-ai pus prea mult unt pe paine. Si atunci cand ai inceput sa te joci, iar eu m-am pregatit sa ma indrept catre tren, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si ai spus ”La revedere, tati!”, iar eu m-am incruntat si am raspuns: “Tineti umerii drepti!”.

Apoi, totul a inceput iarasi dupa-amiaza. Cand am venit, te-am urmarit cum stateai in genunchi, jucandu-te cu bile. Erau gauri in ciorapii tai. Te-am umilit in fata prietenilor, chemandu-te fortat in casa. Ciorapii erau scumpi, iar daca ar fi trebuit sa ii cumperi tu, ai fi fost mai atent cu ei! Imagineaza-ti asa ceva, fiule, din partea unui tata!

Iti amintesti, mai tarziu, cand citeam in birou, cum ai intrat sfios, cu un fel de suferinta in priviri?
Cand ti-am aruncat o privire peste ziar, iritat ca am fost intrerupt, ai ezitat.
”Ce doresti?”, m-am rastit eu.

N-ai spus nimic, insa ai alergat pana la mine, si cu un salt vioi, ti-ai pus bratele in jurul gatului meu si m-ai sarutat, iar bratele tale mici s-au strans cu o afectiune pe care Dumnezeu ti-a sadit-o in inima si pe care nici macar faptul ca te neglijam nu o putea ofili. Dupa care ai plecat, tropaind pe scari.

Ei bine, fiule, la scurta vreme, ziarul mi-a cazut din maini si am fost cuprins de o frica teribila si de o stare de rau sufletesc. Ce a facut din mine acest obicei? Obiceiul de a cauta vina sau de a mustra – aceasta era rasplata pe care ti-o ofeream pentru faptul de a fi baiat. Nu e ca si cum nu te iubeam, insa ma asteptam la prea multe de la copilaria ta. Te masuram cu rigla anilor mei.

Si erau atat de multe trasaturi bune, firesti, adevarate in caracterul tau. Inima ta micuta era la fel de mare ca insusi soarele ce se ridica in zori deasupra dealurilor. Acest lucru s-a vazut in gestul tau de a alerga catre mine si a-mi oferi un sarut de noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara, fiule. Am venit in intuneric la marginea patului tau si am ingenunchiat langa el, rusinat.

Cainta mea este o compensatie slaba; stiu ca nu ai intelege aceste lucruri daca ti le-as spune atunci cand esti treaz. Insa maine voi fi un tatic adevarat! Iti voi fi prieten bun, voi suferi atunci cand suferi si voi rade atunci cand razi. Imi voi musca limba atunci cand imi va veni sa rostesc cuvinte de nerabdare. Voi continua sa imi spun ca intr-un ritual: ”Nu e decat un baiat – un baitel!”

Ma tem ca te-am privit ca un barbat. Totusi, cand te vad acum, fiule, ghemuit si obosit in patutul tau, imi dau seama ca esti inca un copil mic. Ieri erai in bratele mamei tale, cu capul sprijinit pe umarul ei. Am cerut prea mult, prea mult.

In loc de a-i condamna pe oameni, sa incercam sa ii intelegem. Sa incercam sa ne dam seama de ce fac ceea ce fac. Aceasta atitudine este mult mai uitila si mai interesanta decat critica; ea trezeste compasiune, toleranta si bunatate. „A le sti pe toate inseamna a le ierta pe toate.”

Secretele Succesului – Dale Carnegie

Cartea Secretele Succesului o poti cumpara de pe libris.ro.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *