invidie

Leadership – Despre Invidie

Cu siguranta acest sentiment va duce la scaderea moralului dar daca esti un profesionist desavarsit trebuie sa mergi inainte indiferent de lucrurile urate pe care le vei simti. Un neprofesionist se va observa mai devreme sau mai tarziu chiar daca va reusi o vreme sa isi mascheze neprofesionismul. In realitate, cu cat vei fi mai profesionist vei atratge si pe invidiosi. Tu trebuie sa vezi partea plina a paharului si sa fi convins ca prin profesionalism ii vei atrage pe profesionisti langa tine. Nu uita ca in orice cariera, ca si in viata de zi cu zi, faptele sunt mai puternice decat glasul acestui sentiment. Un alt aspect pozitiv cand atragi invidia altora este acela ca in adancul sufletului celor care te invidiaza ei de fapt te aplauda, te admira si te lauda. Ei iti recunosc calitatile si din acest motiv dau frau liber acestui sentiment care nu face cinste nimanui.

Invidia este un sentiment de nemutumire fata de realizarile celor din jur , un sentiment de rautate. Nu apare din neant, nu o aduce cineva de departe, noi suntem de fapt unicii declansatori ai acestuia.

Ne nemultumeste castigul celui de langa noi, daca acesta promoveaza in functie sau isi gaseste un loc de munca mai bun suntem nemultumiti.

Nu am stii sa spunem un bravo din tot sufletul, trecem direct la intrebari de genul: ” cum de ai ajuns acolo? ” , ” cine te-a ajutat sa obtii acel job? ” , ” cat castigi? ” sau replici cum ar fi ” ce-ti pasa tie” , ” ce viata duci tu ” , ” de-acum am la cine apela ”. Nu ar intreba nimeni daca acelei persoane ii este bine, daca are timp sa se odihneasca . Nu, din contra, cu ironie si sarcasm nu se incearca decat stricarea bunei dispozitii. Poate respectiva persoana munceste pe branci pentru a avea ceea ce are, poate face foarte multe compromisuri, renunta la timpul sau liber, nu mai are timp sa-si vada prietenii .

Aceasta situatie este declansata de ego-ul nostru care isi doreste ca noi sa fim cei mai buni sau noua sa ne fie bine si atunci declanseaza un conflict imaginar ca mecanism de aparare. Invidia este o neacceptare a momentului prezent si o neacceptare de sine in acea situatie. Nu se poate accepta situatia in care cineva este mai bun , are mai mult .

Invidia este declansata de o constiinta emotionala de sine scazuta, lipsa increderi in sine, independenta scazuta.

Consiinta emotionala scazuta inseamna ca persoana nu este constienta de starile ei si nu intelege ce simte si de ce simte acel lucru. In cazul invidiei nu isi da seama ca emotia negativa este cauzata de el insusi si nu de cel pe care il invidiaza. Nu constientizeaza ca ceea ce face se petrece doar la nivel de gand .

Independenta scazuta tine de dependenta de factorii externi, se ajunge la concluzia ca ceea ce este in jur influenteaza insuccesul personal spre deosebire de cei care intampina succesul , conjunctura este singura vinovata . Astfel de persoane se desprind de propriile greseli , fug de asumarea acestora si se gandesc la gasirea altor ” faptasi ” .

Empatia este abilitatea de a intelege lucrurile/situatiile din punctul celuilalt de vedere. O empatie scazuta inseamna sa nu intelegi cum a procedat celalat sa isi realizeze obiectivele sau pe romaneste “sa te pui in pielea lui” .

De invidie mai este strans legata si mandria . Oamenii care functioneaza pe baza de mandrie in cazul esecurilor sau rezultatelor mai putin satisfacatoare pot trece in partea cealalta a invidiei. Mandria poate conduce catre complexe de inferioritate . Sa renuntam la rautate si sa muncim mai mult , caci nimic nu este imposibil de obtinut , daca ne dorim cu adevarat bineinteles .

Parerea mea este ca ar trebui sa incercam fiecare sa luptam pentru propriile castiguri, sa nu aruncam ochii spre realizarile altora decat pentru a ne ambitiona sa muncim mai mult si pentru a arata apreciere .

Invidia este unul dintre cele mai puternice sentimente. Invidia inseamna a trai prin comparatie. Cineva e mai sus decat tine. Te afli intotdeauna undeva, pe o treapta din mijlocul unei scari. Scara e cumva asemenea unui cerc, unei roti, pentru ca nimeni nu ajunge la capatul ei. Fiecare e blocat undeva la mijloc. Cineva e intotdeauna mai sus decat tine, iar asta te ofenseaza si te mentine intr-o stare de lupta prin toate mijloacele posibile. Succesul iti va da toate drepturile, insuccesul iti va dovedi ca ai gresit. Prin urmare, ceea ce are importanta este succesul, iar pentru a-l atinge, orice mijloc e permis. Gandesti ca nu trebuie sa-ti pese de mijloacele prin care-l atingi si, de fapt, asa e, nimanui nu-i pasa. Tinta este sa urci cat mai sus pe scara. Problema e ca niciodata nu vei ajunge la varful ei. Mereu va fi cineva deasupra ta si, oricine ar fi, va crea in tine invidie, pentru ca el a reusit si tu nu.

Atunci de ce nu poti sari de pe scara? De ce nu poti iesi din cerc? In privinta asta, societatea a fost foarte abila. Ea si-a rafinat metodele de-a lungul miilor de ani: intotdeauna cineva e mai jos decat tine si asta iti da satisfactii incredibile. In acelasi timp, intotdeauna cineva e deasupra ta, ceea ce creeaza in tine invidie, nefericire, suferinta, umilinta. In timp ce celalalt continua sa se miste in sus, tu te-ai oprit. Aceasta te face sa te simti fara sens, nefolositor, o umbra pe pamant si nimic mai mult. Acum ar fi cazul sa sari de pe scara si sa le spui celor din fata ta sa mearga unde vor. Dar nu sari, pentru ca mai exista o multime de oameni si sub tine. Aceasta iti va da o mare multumire, sentimentul ca ai intrecut atatia alti oameni; ca nu esti chiar fara valoare. Oamenii plasati sub tine sunt destui pentru a-ti dovedi asta. Acum esti intr-o dilema: de cate ori te uiti in sus, te simti rau; de cate ori te uiti in jos, te simti excelent. Cum ai mai putea sari de pe scara? Sarind de pe ea, ai ramane singur. Nimeni n-ar mai fi deasupra ta si nimeni dedesubtul tau. Aici, pe scara, esti cu toata lumea, esti o parte a societatii, a culturii, a civilizatiei – si este doar o chestiune de oarecare efort din partea ta pentru ca oamenii sa ajunga sa-ti spuna „Bravo, continua! Nu fi deprimat, fii optimist! Succesul e aproape”.

In copilarie, parintii ne spun: „Uita-te la baiatul vecinilor – a iesit primul la scoala, la liceu, la facultate…” Total gresit! Sa urmarim o logica simpla: daca nu te simti inferior, nu te poti simti superior si invers. Amandoua merg impreuna. Daca inlaturi unul din aceste sentimente, nu-l poti pastra pe celalalt. Daca nu te simti superior in fata unora, cum ai putea sa te simti inferior in fata altora? Te poti simti doar tu insuti.

M-am gandit adesea la toti acesti oameni – Alexandru cel Mare, Timur Lenk, Napoleon Bonaparte. De ce sa-i invatam la scoala pe copiii nostri inocenti despre ei? Pentru a crea in ei dorinta de a fi cuceritori, de a fi bogati, presedinti sau ministri? De a nu fi ei insisi? Nimeni nu ne invata sa fim noi insine. Asa ajungem sa ne otravim spiritul cu sentimentul invidiei.

Dupa parerea mea, modelele promovate in ziua de azi de mass-media ar trebui ignorate. Numai asa am putea incepe sa ne schimbam. Asa am putea fi noi insine, pentru ca n-ar mai exista comparatie. Da, e posibil ca intr-un domeniu sa stii tu mai mult, iar altcineva, mai putin. Intr-un domeniu poti fi mai talentat, iar in altul, altcineva. Acest lucru ne arata doar ca oamenii sunt unici, ca au calitati si abilitati diferite. Fiecare om are individualitatea lui proprie si nu poate fi comparat cu altul.

N-am crezut niciodata despre cineva ca mi-e inferior; n-am crezut niciodata despre cineva ca mi-e superior. Eu sunt eu, tu esti tu. Comparatia n-are sens. Dar toti copiii sunt impinsi in competitie si astfel, e firesc sa te compari cu altii, iar invidia sa apara, daca cineva reuseste si tu nu, daca cineva obtine un lucru pe care tu nu poti sa-l obtii. Asadar, ai fost invatat de mic sa te vezi inferior cuiva, sau superior altcuiva, astfel incat, acum ii judeci in permanenta pe oameni ca inferiori sau superiori, ca buni sau rai, ca cinstiti sau necinstiti, in raport cu tine. Nu judeca! Orice om e doar el insusi. Accepta-l asa cum e, dar nu uita ca acest lucru e posibil numai daca te accepti si pe tine asa cum esti.

Raspunsul pentru cel care ma intreaba daca invidia ne indeparteaza de noi insine este DA. Prin comparatie, ai mers prea departe, in ambele directii. Intr-o parte sunt cei superiori tie, iar intr-alta sunt cei inferiori tie – tu esti intre. Nu mai ai timp sa te vezi pe tine insuti. Lupti in permanenta pentru a-i lua locul celui care este deasupra ta si, in acelasi timp, il impingi in jos pe cel de sub tine, pentru ca incearca sa-ti ia locul. Iar el te trage de picioare, la fel cum tragi si tu de picioarele altcuiva. E un lant straniu, in care fiecare trage de picioarele celuilalt, si toti sunt in pericol de a fi raniti.

Daca sunteti invidios in competitia cu lumea din jurul vostru, cum puteti ajunge la voi insiva? Lumea este atat de mare, sunt atatia oameni in ea, si voi intrati in competitie cu toata lumea! Cineva are un chip frumos, cineva are un par bogat, cineva are un trup bine proportionat, cineva are un intelect foarte dezvoltat, cineva este pictor, cineva este poet. Cum va puteti descurca? Toate acestea si voi singuri in aceasta competitie?

Inlaturati competitia, inlaturati invidia! E absolut fara sens. Este un mijloc de tortura, astfel incat sa nu puteti fi niciodata voi insiva. Daca sunteti voi insiva, veti descoperi multumirea, implinirea si succesul.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *